– vorbe cu esență tare –
Era dimineață, abia se făcea lumină. Se anunța o zi de toamnă cam nehotărâtă. Nici nu ploua, nici nu stătea. Ceața domnea printre puținele mașini de pe șosea și-n rest, liniște. Trebuia să fim la țară dis de dimineață, că ne aștepta o zi destul de încărcată. De cu seară, […]
Am crescut oblojită de dragostea mamei mele, de care mă țineam ca scaiul, iar vacanțele mă găseau sub aripa bunicii. Bunica mea a trăit toată viața la țară și era o femeie simplă, cu 7 clase. Pe atunci altele erau prioritățile. Nu știa carte multă. N-ar fi știut să-mi spună […]
Te naști. Te naști fără drept de veto, unde nimerești. Vin niște ani în care n-ai prea multe de spus despre dezvoltarea ta. Alte mâini țin condeiul și încep să-ți scrie povestea. Primești ceea ți se oferă. De la hrană sau casă până la cuvinte, atitudini și sentimente. Te dezvolți, crești […]
Gândul cel bun. Puls. Suflet și cuib în zile cu ploaie. Cel mai pereche. Pereche pentru degete mici. Și cam strâmbe. Rost de-a mai fi. Mare într-o zi de iarnă. Dor de nedor. Cel mai cuminte sărut pe frunte. Nespusă bătaie de inimă. Glas duios. Pace a inimii. Tu. Liniște […]
În toată liniștea asta care s-a așezat peste zilele noastre, mie nu mi-a tăcut deloc mintea. Nu pot să nu mă întreb cum ar fi dacă ne-am începe zilele cu „bune dimineți” bune, cu un sărut din ăla amorțit ca ziua de luni și cu zâmbetul meu pe buzele tale. […]
Te-ai trezit târziu astăzi, însă în locul sentimentului de vinovăție pe care l-ai avut în ultima săptămână din cauză că nu te trezeai la ora pe care ți-o promiteai naiv când îți setai alarmele, ai pe față un zâmbet timid și niște ochi parcă mai odihniți. Mai zâmbești o dată […]
Te simți istovit de toate puterile. Adormi târziu în fiecare seară, iar dimineața te trezești mecanic și-ți cauți reflexia în fiecare corp care-ți iese în cale. Ieși pe stradă și te simți ca o fantomă. Îți place să analizezi, să descoși povești. Își place să-ți bați singur în cuie povestea […]