Blestem

 În toată liniștea asta care s-a așezat peste zilele noastre, mie nu mi-a tăcut deloc mintea. Nu pot să nu mă întreb cum ar fi dacă ne-am începe zilele cu „bune dimineți” bune, cu un sărut din ăla amorțit ca ziua de luni și cu zâmbetul meu pe buzele tale. Oare cât de dor ți-ar fi de mine până la apus?

În toată liniștea asta o inimă plină de tine a bătut în gol și un cap fără minte s-a facut pliin de gânduri păcătoase. Iar după ce s-au epuizat întrebările, s-au scris  și rescris niște mâzgâlituri. Cică răspunsuri. Și-am zis, mai demult, să aștept cuminte. Dar mi-am revenit preț de câteva minute și, vezi, m-am răzgândit. O să aștept cu minte. Că e nevoie de minte să știi cine minte.

Cineva a așezat măiestos zilele astea purtând amărăciune pe buricele degetelor. Pe tine te-au pus să cerni firmituri. Iar rolul a fost primit în aplauze. Ești profesionist. Cerni firimituri. Firimituri de zâmbet, firimituri de glas, firimituri de alint, firimituri de… Iar pe mine m-au trimis să caut sclipirea într-un iaz adânc și tulbure. Nici nu știu să înot însă caut lumina. M-am trezit, iar tu erai încă acolo. Cerneai lumina.

Pe mine m-au derutat dintotdeauna formele fără fond și am uitat care-i măsura în care trebuie să-i dai timp timpului. Dar îl cer. Timpul tău, dă-mi-l mie. Să știu și eu de la ce culoare te dor ochii, de la ce te zgârie urechile și cât de tare poate să-ți bată inima. Să mă trezesc cu tine când răsare soarele și să te enerveze alarmele mele multe, să-mi numeri pistruii și să insiști să mă las creață mai des. Să nu-mi fie frică de nimeni pentru că brațele tale sunt scutul fericirii mele. Iar noaptea, când ducem gândurile la culcare, să se audă în ritmul tihnei, doar bătăile inimii.

Adorm cu icoana în brațe și nu mai știu nici ce să cer. Însă sper să-ți facă Cineva ordine-n minte și curațenie în suflet. Să șteargă de acolo prafuri uitate și să se aștearnă drag și dor de mine. Să tresari și-n vis când îmi simți parfumul și să nu mai uiți niciodată gustul meu și al nopților din zori.

Mă doare carnea de dorul tău și fluturii din stomacul meu fac pui când îmi bântui prin gânduri. Hai spune, tu ce-ai face cu starea asta de nestare?

(ați ascultat „Fuga pământului” – Alexandra Ușurelu în concert live cu Symphonic Pop Orchestra, în cadrul evenimentului Ave Maria Symphonic Pops. Mai multe despre Alexandra, aici)

Comentarii

S-ar putea să-ți placă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *