Nebunia de-a gândi cu mintea ta

„Cum să-ți schimbi viața în patru pași simpli”, „Cum să reușești în carieră în trei pași simpli”. Par cunoscute titlurile astea, așa-i? Într-o lume în care găsești totul de-a gata și rețete reușitelor sunt magice, vândute în trei, patru, șapte, n pași simpli, te mai riști să mai gândești cu mintea ta și să-ți clădești, dincolo de bine și rău, drumul tău?

Dincolo de viața fericită în trei pași simpli, găsim peste tot „rețete” prefabricate pentru orice. Mai multă lume întreabă, mai puțină lume gândește. O să vorbesc ca oricare dintre bunicile noastre, dar a ajuns să fie, sau măcar pare să fie destul de simplu. S-au deschis cerurile lumii virtuale și ne e la îndemână să găsim idei semipreparate, gata mestecate, bune de înghițit. Pe alese, chiar.

Dar când cazi pe gânduri și te macină ceva, ai o nelămurire, o frământare, ceva mai personal și mai specific iar calea sau răspunsul e ceva mai complex decât câțiva pași simpli, te rezumi la resursa umană care ți-e la îndemână. Când ești întors, sucit, buimăcit și burdușit de prea multe idei, cauți validări. Dincolo de mintea ta, care a luat-o razna, dincolo de inima ta, care abia mai suflă.

ways-too

În cazurile bune, (norocoși cei care) ai un om-doi, de pus pe rană, care reușesc să te asculte și să empatizeze cu tine până găsești răspunsul frământării. Răspuns care nu e de fiecare dată bătut în cuie. Cum ar fi să știm sigur că e bine ce facem? Că e sigur că ajungem din punctul A în punctul B în siguranță? Cu mintea intactă și cu sufletul neciuruit? Nu știi. Ne surprinde viața în cele mai plăcute feluri, iar șansele de-a fi bine sau rău sunt cam fify-fify. Dar dacă va fi mai mult bine decât rău?

Dar, mamă, mamă, vezi cui spui ce ai și cui ceri sfatul. Nu știu dacă toate națiile pământului au fost lăsate așa, însă nouă, românilor, ni s-a lăsat harul sfătuirii. Pfua, da eu n-aș fi făcut așa, aș fi făcut mai bine. Îți spun eu, așa trebuie să faci. Noi facem mai bine, noi știm mai bine. Mereu, noi am fi făcut altfel, nouă ne-ar fi ieșit până la urmă. Mhm, să mori tu? Sau, dacă te-a fericit Dumnezeu și te-a lăsat pe pământ lipsit de sfătuitori, ce să spun, păcat că te-a lăsat în România. Românii, în topul „sfătuitorilor” cu diplomă. Cică după SUA, am fi primii în top, judecând după numărul coachilor, trainerilor și speakerilor motivaționali, certificați în leadership bla bla. Nu îmi explic cum a luat amploare fenomenul coachingului în România, pentru că piața e cam mâncată. Păi, bos, nu le știe românul pe toate?

Într-o societate în care domină iraționalul, în care se acționează mai degrabă pe principiul monkey see, moneky do tot ce-ți rămâne de dorit e să ai șansa de a trece prin viață cu mintea ta. Pe curu’ tău. Trăind demența de-a te feri de platitudinea gândirii colective și a-ți trasa, cu neuronii personali, drumul, felul, împlinirea.

 Despre gânduri, gândire, judecată și conștiință de sine citiți în cartea „Nebunia de-a gândi cu mintea ta”. Mai deștept și mai elevat, povestit de Gabriel Liiceanu. Cartea a apărut de curând la Editura Humanitas și o găsiți aici. Sau, desigur, la un semn de întrebare ridicat pe Google. 🙂 

Comentarii

S-ar putea să-ți placă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *