Ești liber să pleci. Ești liber să stai

Toți trebuie să fim fericiți. Chiar și separat. Iar dacă fericirea ta e în altă parte, du-te, ia-ți-o. Leagă-ți-o de gât. Ești liber să faci tot ce vrei. Câteodată, ca să îți fie dor de mine, trebuie să lipsesc. Ia de fugi. Ia cu pâine, fugi cât vrei tu. De mine, de tine și de restul lumii. Nu e o promisiune, dar o să rămân aici, cuminte, pe margine.

Puținele cuvinte pe care o să ți le spun o să le rostesc cu glas de inima liniștită, însă voi zâmbi constant. Și nu pentru că o să văd cum obosești, cum te plictisești, cum schimbi, cum te schimbi, cum te amăgești. Nu. Nici pentru că o să ajungi în ficare zi acasă la tine, unde încă mai miroase a mine. Nu. O să zâmbesc constant pentru că știu că și tu ai un creier pe care-ți stă cocoțată povestea asta. Și te roade din când în când. Când se întâmplă mai des? Când te pregătești de culcare, sau când te trezești? Mm? Știi unde să vii. Convins sau spășit. Știu, simt, mă arde, mă minunează, mă înduioșează, mă umilește ce simt. Dar simt. Până atunci, hai, alergarea, prinde startul, obosește-te, dragul meu. Dar când te întorci, să vii curat. Și întreg. Și deloc obosit.

Ești liber să pleci. La fel de liber ca în ziua în care ai ales să revii. La fel de liber ca în ziua în care ai ales să rămâi.

Comentarii

S-ar putea să-ți placă

Leave a Reply

Your email address will not be published.