Ești liber să pleci. Ești liber să stai

Îl urăsc pe trebuie din toate puterile mele, dar când vine vorba de fericire, chiar trebuie. Cu toții trebuie să fim fericiți. În orice formă, chiar și separat. Iar dacă fericirea ta e în altă parte, du-te, ia-ți-o. Leagă-ți-o de gât. Ești liber să faci tot ce vrei. Știi, câteodată, ca să îți fie dor de mine, trebuie să lipsesc. Ia de fugi. Ia cu pâine, fugi cât vrei tu. De mine, de tine și de restul lumii.

Nu e chiar o promisiune, dar cred că o să rămân aici, cuminte, pe margine, dacă tot se anunță spectacol.

Puținele cuvinte pe care o să ți le spun, o să le rostească mai mult inima mea liniștită. N-am să pot să râd, însă voi zâmbi constant. Și nu pentru că o să văd cum obosești, cum te plictisești, cum schimbi, cum te schimbi, cum te amăgești. Nu. Nici pentru că o să ajungi în ficare zi acasă la tine, unde încă mai miroase a mine. O să zâmbesc constant pentru că știu unde-ți stă cocoțată povestea asta. Și că te cam bântuie din când în când. Când se întâmplă mai des? Când te pregătești de culcare sau mai degrabă dimineața, când îți mănânci clătitele singur? Mmm? Știi unde să vii. Convins sau spășit. Sau hai să fie ca mine, mai bine amândouă. Eu știu. Și simt cum mă arde, mă înduioșează și mă umilește ce simt. Dar simt. Până atunci, hai, alergarea. Prinde startul, obosește-te, dragul meu. Dar când te întorci, să vii curat. Și întreg. Și deloc obosit.

Ești liber să pleci.

La fel de liber ca în ziua în care ai ales să revii.

La fel de liber ca în ziua în care ai ales să rămâi.

Comentarii

S-ar putea să-ți placă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *