Pe vreme de cutremur inima mea ar fi ținut loc de scări, pentru tine. Scări pe care să fugi, să calci apăsat ca să te salvezi. Da, e bine să stai la adăpost, sub toc, atunci când se zgâlțâie tot sub picioarele tale. În sufletul tău. Dar toți avem instinctul s-o luăm la goană, de nebuni.
Poftim inima mea. Era la picioarele tale.
Lată, întinsă pe jos. Cea mai frumoasă parte din mine. Dar ochii tăi verzi n-au privit în jos… de atâtea ori.
Dar stelele cad și scările se prabușesc, înaintea ochilor tăi.
photo: www.tomazatos.ro
Comentarii