Sensibilele apucături bărbătești (#AD)

Concert Lara Fabian. Sala Palatului, plina ochi. Publicul – în majoritate feminin. Avem emoții, era prima dată când o auzeam live. Numărasem zilele până la concert. O voce peste așteptări avea să facă spectacol de neuitat. Știam că asta va urma.

Intrăm în sală, buluc de lume. Multă zarvă. Pe rândul din față, în vizorul meu, un cuplu. „Ce drăguț”, mi-am zis. Ea – avea aceeași stare ca sala. Era emoționată și nerăbdătoare. El – singurul de pe rând – nicio reacție. Nicio emoție. „Totuși, e drăguț că au venit împreună, mi-am zis”.

Cred că o femeie care se duce la un meci – de fun, de gura lui sau a grupului de prieteni – tot reușește să se bucure de moment. Mai urlă oleacă, mai sare, face ceva. Până la urmă te prinde adrenalina și starea mulțimii. Dar el, bărbatul nostru, nicio reacție. Plictiseală totală. Pun pariu că a întrebat-o de nenumărate ori „cât durează, când ajungem acasă, mai e mult? Are we there yet?”. Sigur, n-am auzit discuțiile lor din cauza gălăgiei, dar lipsa de chef și chinuiala – vizibile clar pe fața lui – îmi spun că scenariul meu nu e departe de realitate. E de înțeles, până la urmă. S-a așezat pe scaun, a pufnit de câteva ori, l-a luat căscatul, s-a uitat prin sală, s-a foit. Ce mai, abia aștepta… să plece acasă.

Începe spectacolul. Femeia cântă ireproșabil. Atât de plăcut, atât de profund, atât de lin și de corect. Nicio scăpare, superb! Ca orice chestie frumoasă, s-a terminat repede. Și desigur, spectacolul s-a încheiat cu Je t’aime, moment în care toate muierile suspinau și lăcrimau, la unison. Când mă uit în fața mea, omul – bărbatul despre care nu am pomenit întâmplător – stătea cu ochii pe telefon. Nu mă așteptam să văd vreo lacrimă, dar nu mă așteptam să văd că se joacă. CANDY CRUSH! Candy Crush? Prieteneee, trezireaa, cântă Laraaa Fabiaaaan, ești dus?! Cum să te joci Candy Crush la concert Lara Fabian?

După ultima notă din cântec s-a ridicat, i-a zis „hai”, un „hai” din acela dispearat, extenuat, și a ieșit din rând în ropote de aplauze. Aplauze pe care, desigur, după asemenea efort, le merita. :)))

Spotul de mai jos m-a făcut să îmi amintesc de acest episod. Este despre sensibilitatea bărbaților – cu o ușoară exagerare –  aș spune eu și m-a păcălit rău, dar rău de tot!

Comentarii

S-ar putea să-ți placă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *