Îmbrobodeala prin gândire pozitivă. Fericirea promisă

Am observat că în ultimul timp e un must să fii fericit. Da fericit, prietene. Non-stop. E așa, un îndemn total și cumplit înspre fericire. Toată lumea să fie fericită! Gândește pozitiv  încontinuu! E un scop impus cu presiune cumva, că dacă ai o zi proastă, un moment greu sau pur și simplu o săptămână de-ndoaselea, te simți dubios.

Hai să facem un exercițiu de imaginație. În drumul tău spre casă, întâlnești o grămadă de oameni. Unii mai obosiți, unii mai vioi, unii mai triști, alții mai veseli, unii pierduți în spațiu, alții pierduți de-a dreptul, unii cu capul în nori, alții fără cap. Nu, nu la propriu. Oameni, suflete, tot felul de stări. Acum dă banda înapoi și imaginează-ți  toți oamenii cu care te-ai intersectat, dar fericiți. Toți, de-odată, zâmbind la unison. Un cârd de canguri extaziați, sărind într-una. Ar fi chiar ciudat, zău.

Principala noastră preocupare ar trebui să fie asta: să fim fericiți. Da, nimic mai corect. Cu toții merităm asta și cu siguranță înspre acolo ar trebui să îndreptăm toate acțiunile noastre. Să triem oamenii cu chibzuință, să facem mai mult ce ne place și mai puțin ce trebuie, să punem cu toții capul liniștiți pe pernă, când vine Moș Ene. Ăsta e scopul.

Treaba e că există un set de emoții de bază. Pe care, mama lor de emoții, le avem cu toții. Că vrem sau nu, cu toții simțim bucurie, frică, tristețe, mânie. E ok să te macine ceva până-ți ajunge la oase. Înseamnă că e important, de acolo vine și ambiția. Ai frustrări. E ok, toți avem. De acolo vine și forța / motivația care transformă imposibilul în posibil iar cei mai puternici oameni au reușit din frustrare. E ok să ai și zile mai puțin bune. E ok să ai dubii. E esențial să îți pui niște semne de întrebare. De acolo vine evoluția. E ok să mai și plângi câteodată. Și nu o spun eu, sunt alți oameni deștepți care au demonstrat și cât de sănătos e.

Mai cred – adică mă gândesc – că prietenul fericirii este curajul. Curajul de a trăi asumat, zi de zi, cu tine. Și ăla bunul, și ăla răul. Tu nu ești niciodată răutăcios? Ahaa, pe cine minți, știu eu că ai momente în care te roade ceva. Și știi ce se întâmplă atunci? Vii tot tu, ălă bun, și îi dai răului una peste ochi și pleacă. Răul.

Deci curajul. De a ridica niște bariere. De a afla cine ești tu și de a trăi împăcat tine. Curajul de a fi constant curios în ceea ce privește evoluția ta. Evoluția sufletului tău.

Fericirea e custom-made. Oricâtă manipulare prin gândire pozitivă și fericire există împrejur, nu există cineva care să-ți vândă secretul fericirii.

Gândește pozitiv, ridică ochii spre cer și spune-i universului dorința ta. Acum, în loc să numărăm până la zece cu ochii închiși, haideți să deschidem ochii și să numărăm banii, taxa acestei ședințe de îmbrobodeală despre vieți fericite. Așteptăm și răspunsul Universului în acest timp. Ok, banii sunt în regulă. Uiiiteee, ne-a răspuns universul! Ești minunat, <om frumos>! Și ce dacă ești șomer, iubește <minunea din tine>!

Bullshit. Nicio fericire nu seamănă cu alta. E un pachet de chestii. E greu să fii fericit complet, total. Și cred că e și mai greu să fii constant fericit. Și e OK. Cred că preocuparea asta de a controla ce ține de noi și mai ales ce nu ține de noi te consumă. O grămadă de piedici. Cum ar fi doar să fim. Să fim cum ne vine, cum suntem noi. Dar să fim. Plângi, te bucuri, te înfurii, te superi, îți trece, te bucuri. Ești viu. Trăiești o viață all-inclusive. Enjoy it!