Eu, tu, el, ea. Definiții despre noi

 

Nu, nu ești anii pe care îi ai și nici numărul pe care îl porți la blugi. Nu, nu ești nici culoarea părului tău sau ce afișează cântarul. Când rămâi tu cu tine, până și numele tău e o etichetă.

De la o extremă la alta

Ești toate cuvintele pe care le spui

Și toată liniștea cu care ai spat timpane.

Ești toate zâmbetele pe care, uneori, le ascunzi

Și bunătatea pe care o arăți, așa, fără nicio așteptare.

Ești melodia de la radio, care-ți face dimineața un cântec

Și tot ce se întâmplă doar pentru c-ai zâmbit înapoi, până la urmă.

Ești cel mai frumos sunet atunci când îți amintești să râzi din toată inima

Și, numărată, fiecare lacrimă pe care ai plâns-o.

Ești toate locurile în care ți s-a arătat lumea așa cum e

Și fiecare umbră care a dat lumii un pic mai mult din tine.

Ești mai ceva ca soarele când deschizi ușile care merită

Și un pic schilodit când cele pe care le-nchizi îți lasă sufletul în urmă.

Ești ceea ce numești fără ezitare acasă

Și toate culorile în care ți se scaldă suflul când știi că acolo ți-e locul.

Ești mâna de oameni pe care îi iubești

Și tot ce nu știai că ești, atunci când îți apuci fericirea de mână.

Ești toate visele pentru care nu dormi

Și tot ce îndrăznești să faci pentru ele.

 

Ești viitorul pe care-l aștepți

Printre te rog, mulțumesc, îmi pare rău,

te iubesc, te-am uitat și vino înapoi.

Între ziua de ieri și trecutul de mâine,

Rămâne un azi și tot ce trăiești.

 

Comentarii

S-ar putea să-ți placă