În weekend am făcut o chestie foarte feminină și delicată, adică m-am făcut toată frumușică și am fost să vizitez o…fabrică de bere. Fabrica Bergenbier, mai precis. E un fel de tradiție a celor de la Bergenbier ca, o dată pe an, să deschidă porțile și să primească oaspeți, fel de fel.
Intrarea în fabrică s-a făcut pe bază de înscriere, iar acest lucru se respectă și mi-a plăcut. Dacă nu te afli pe listă/nu te-ai înscris în prealabil, aștepți până la următorul grup incomplet. Bine, fie vorba-ntre noi, este posibil să nu te afli pe lista „organizatorilor” chiar dacă te-ai înscris în prealabil, cum a fost și cazul nostru. Le-am arătat, însă, mesajul de confirmare a înscrierii și n-au fost probleme. 🙂 S-au format grupuri de câte 25-30 de persoane, am fost dotați cu căști și stații din acelea walkie-talkie, așa, cât să nu urle nimeni și să ne înțelegem ca oamenii și gata, am plecat să vedem cum se face berea.
Procedeul e unul destul de complicat pentru cineva care habar n-are despre bere. Ingredientele de bază sunt orz/malț, apă, hamei și drojdie. Malțul se macină, se amestecă cu apă, din astea două se face un must, se pune hameiul, se mai zdruncină nițel, se adaugă drojdia, toate astea fermentează, apoi se lasă la decantat. Se filtrează, se îmbuteliază, se ambalează și se bea. Cu moderație, desigur.
hameiul
În fabrica de la Ploiești orzul se duce singur la mălțărie (adică la măcinat) iar hameiul, după cum ni l-a arătat domnu ghid, arăta cam ca rumegușul cu care făcea bunica mea focul în sobă. Ne-a explicat că din motive de spațiu, hameiul pe care îl folosesc ei (de import, că în țară la noi nu se produce pe cât se consumă) se depozitează sub formă de peleți, adică acele capsule comprimate.
Fiind un produs sezonier care se consumă vara, fabrica funcționează la capacitate maximă din luna mai până în august și poate produce zilnic 20.000 de hectolitri de bere. Adică 4 milioane de sticle de bere de 0,5 l. Adică wow! Ce mi s-a părut de-a dreptul șocant e că această fabrică ce poate produce atâta amar de bere funcționează perfect cu 30 de angajați. Doar 30 de angajați și aceia programează, supraveghează și degustă bere. Sigur, exagerez, fac mai mult de atât, iar rolul lor e primordial în România, unde, potrivit Asociației Berarilor din România, românii beau într-un an de zile 15,8 milioane de hectolitri de bere, iar în medie, 80 de litri/an pe cap de locuitor. Fruntași sunt (surprize surprize) nu moldovenii, după cum vă așteptați, ci locuitorii din centrul țării și din Oltenia**.
O să par abia ieșită din peșteră, dar vreau să subliniez că toate sculele alea, tuburi, tubușoare, conducte și coifuri imense funcționează singure, programate. Like magic. Singura activitate din tot procesul de producție care necesită o mână de lucru – de om, not robot – este etichetarea – cel puțin în cazul pet-urilor, singura linie care funcționa în ziua vizitei.
Acasă la Bergenbier, în imagini:
Fierberea
conducte. multe conducte
transformarea pet-urilor
In fabrica de la Ploiești, Bergenbier produce 6 mărci de bere, fiecare cu istoria și rețeta ei: Bergenbier, Noroc, Staropramen, Beck’s, Stella Artois și Lowenbrau și cam așa a fost acasă la Bergenbier, în ziua în care și-a deschis porțile.
