– vorbe cu esență tare –
Mereu se ajunge la asta când petrec mai mult timp cu mama. Întrebarea capcană, care face concurență strașnică trainicei întrebări: „Când te măriți?”. Și dacă tot nu mă mărit curând, am tot timpul din lume să răspund, mai ales când știu că trage niște concluzii atât de siropoase încât nu […]
În toată liniștea asta care s-a așezat peste zilele noastre, mie nu mi-a tăcut deloc mintea. Nu pot să nu mă întreb cum ar fi dacă ne-am începe zilele cu „bune dimineți” bune, cu un sărut din ăla amorțit ca ziua de luni și cu zâmbetul meu pe buzele tale. […]
Fiecare fată are, pusă la păstrare, perechea aia de blugi cu o mărime mai mică, în care speră să încapă la un moment dat. Pantalonii aia cumva antipatici, dar ai naibii de motivaționali. Eu n-am avut până acum. O grasă fantastică n-am fost niciodată. E adevărat, eram un pic […]
Te-ai trezit târziu astăzi, însă în locul sentimentului de vinovăție pe care l-ai avut în ultima săptămână din cauză că nu te trezeai la ora pe care ți-o promiteai naiv când îți setai alarmele, ai pe față un zâmbet timid și niște ochi parcă mai odihniți. Mai zâmbești o dată […]
Te simți istovit de toate puterile. Adormi târziu în fiecare seară, iar dimineața te trezești mecanic și-ți cauți reflexia în fiecare corp care-ți iese în cale. Ieși pe stradă și te simți ca o fantomă. Îți place să analizezi, să descoși povești. Își place să-ți bați singur în cuie povestea […]
Îmi doresc să te uit înainte de-a te fi cunoscut. Îmi încarc memoria cu ce nu trebuie doar de dragul de-a nu mă mai gândi la tine. Mă trezesc în fiecare dimineață ca și cum aș cădea în gol, într-o lume din care nu fac parte. Nu mai aparțin nimănui […]
Îmi place la nebunie să călătoresc cu trenul. Un compartiment banal strânge laolaltă mii de povești. Îmi place să privesc oamenii, încerc să le ghicesc sufletele. E o tâmpenie, știu, dar trece timpul repede și mă surprind zâmbind des, în încercările acestea. Lângă mine, pe același scaun, o doamnă. […]