Dana Georgescu și oamenii din spatele poveștii (INTERVIU)

Cât de mult s-au pierdut lucrurile care ne fac diferiți, deosebiți față de alte nații, știm. Nu mai interesează pe nimeni hora, acu se dansează pogo. Avem de unde să cumpărăm totul de-a gata. Iar cei care se încumetă să facă ceva cu mâna lor devin excentrici. E mai comod, mai eficace, e și mai ieftin, până la urmă. Ba mai mult de atât, avem de stat cu ochii în calculator de la 9-18 și chirii sau rate de plătit, așa că lasă-ne cu andrelele tale și fă bine de împletește pentru alte capete.

Am copilărit la țară și o să spun întotdeauna că acolo s-au scris cele mai frumoase povești ale copilăriei mele. Ce ieșea din mâinile bunicii mele era plin de magie. Iarna, una dintre bunicile mele avea război de țesut. Dacă ați văzut vreodată unul, știți că e la fel de complicat ca un pian. Că are pedale și mii de ațișoare, prin care, printr-o dibăcie și potrivire fantastică, se concep frumoase ii sau covoare.

Toată magia asta se pierde și, pentru că e mare păcat, cineva s-a gândit să păstreze vii aceste obiceiuri. Este vorba despre un loc desprins din povești, un muzeu viu în care sunt adăpostite meșteșuguri uitate – care vă vor aminti de bunicii voștri buni. Un loc în care se respiră simplitatea și frumusețea satului tradițional. Satul meșteșugurilor înseamnă șapte căsuțe urcate pe un deluț (un deal mai mic 🙂 ) în care se întâmplă niște lucruri despre care n-ați mai auzit de foarte mult timp: prelucrarea lemnului, fierăria, olăritul, țesutul, morăritul tradițional, prelucrarea fructelor, legumelor și a plantelor medicinale.

Gard în gard cu Satul Meșteșugurilor stă o mândră vecină, încadrată în peisaj parcă de când lumea: Moara de hârtie. Un alt loc de poveste, în care se face – cu mâini dibace – hârtie reciclată care dă și mai mare greutate cuvintelor.

 

Dana Georgescu și oamenii din spatele poveștii

(INTERVIU)

Pe Dana n-am cunoscut-o niciodată. Însă locul pe care l-a construit împreună cu soțul său și colegii ei m-a fermecat și așa aveam să îmi dau seama că Dana Georgescu este unul dintre acei oameni care visează, cred, muncesc și fac. Satul Meșteșugurilor, locul înspre care m-au ghidat tăblițele din lemn cocoțate timid pe stâlpii din comuna Comana vorbește de la sine, lăudând calitatea oamenilor care au gândit un proiect așa de frumos. Pentru că îmi plac oamenii care cred orice-ar fi în visul lor, am invitat-o în sufrageria mea virtuală și ea a venit, încărcată de răspunsuri.

Nu e niciodată prea devreme sau prea târziu pentru visurile tale.  

1. Într-o lume în care tehnologia zboară și aplicațiile joacă hora unirii, în care la bază stă mai degrabă codul și mai puțin hârtia, într-o lume în care până și cuvântul meșteșug sună atât de… trecut, îmi dau seama că este nevoie de mult curaj ca să dai viață unor astfel de proiecte: Satul meșteșugurilor și Moara de hârtie. Cum s-a năzărit ideea de a construi așa ceva în România?

Ideea a apărut pe neașteptate, dintr-o dorință tainică de a ne găsi  rostul pe pământ. Cred cu tărie că în fiecare dintre noi este sădită aspirația către bine, către frumos, către înalt şi împlinirea personală ține de modul în care ne raportăm la aceste valori și de cum reușim să le integrăm în viețile noastre. În cazul nostru,  după ceva căutări, ne-am aflat rostul printre oamenii din frumoasa Comana și meșteșuguri. Ne-am gândit că ce bine ar fi să existe un loc în care să ne bucurăm în tihnă de frumusețea meșteșugurilor de altădată și asta am și făcut, adaptând ideea inițială la realitate și la provocările întâlnite pe parcurs.

2. Timp de un an ați rostogolit ideea pe toate părțile și ați rostogolit și câțiva kilometri buni pentru a da contur poveștii voastre. Cum ați reușit să păstrați verticalitatea visului vostru și ce v-a determinat să continuați după fiecare „nu se poate” sau „nu” auzit?

Credința că acest drum, nebătătorit încă, este al nostru, ne-a dat mereu puterea și curajul să depășim momentele de deznădejde care au mai apărut uneori. Cei 7 ani de când a încolțit ideea, ne-au învățat să primim cu inima deschisă tot ce vine către noi, învățând din fiecare situație și transformând momentele de descurajare, în pași înainte către visul nostru. Apoi, când muncești cu toată inima, lucrurile bune apar, iar Moara de hârtie și Satul meșteșugurilor sunt idei care s-au hrănit constant cu iubirea și prietenia multor oameni. Și le suntem recunoscători tuturor până la cer. Iubirea cu care a fost hrănită această idee este ceea ce ne-a ținut „în lucrare”. Fără iubire, orice idee, oricât de genială ar fi, moare.

3.Vorbind la modul general, referindu-ne la toate ideile pe care le-ai avut și la toate visurile care nu te-au lăsat să dormi de nerăbdare, ce anume e cel mai important când construiești un vis?

Să i te dăruiești total. Să scoți la iveală ce-i mai bun și mai prețios din tine și să ai răbdare.

Să știi că nu eşti niciodată singur când construiești un vis. În primul rând, ești vegheat, de undeva de Sus. Și, dacă simți acest lucru, totul devine mult mai limpede și mai ușor, iar oamenii potriviți vin alături de tine prin diverse căi. E esențial ca în elanul și eforturile pe care le ai în visul tău să nu te concentrezi într-atât de mult pe visul tău și să-i uiți pe cei fără de care visul nu s-ar fi împlinit. În cazul nostru, sora mea a fost prima care s-a alăturat visului nostru și cea fără de care visul nu s-ar fi conturat atât de frumos. Apoi, restul familiei, care a înțeles dorința noastră și ne-a sprijinit ori de câte ori a fost nevoie, cei mai mulți au fost prietenii noștri. Ne-am simțit copleșiți de multe ori în acești ani, de înțelegerea și bunătatea pe care le-am simțit venind către noi, uneori chiar din partea unor oameni pe care nu-i cunoșteam, dar care au fost pur și simplu atrași de povestea noastră și au încercat să ajute.

4. Mai presus de poveste sau vis împlinit, ce înseamnă astăzi, după aproape șapte ani, Satul meșteșugurilor și Moara de hârtie?

Moara de hârtie, aflată de 5 ani la Comana este locul în care și-a găsit împlinirea o echipă de oameni inimoși din comunitate și în care peste 12.000 de copii și adulți au venit, au văzut și au experimentat meșteșugurile legate de carte. De-a lungul timpului, Moara de hârtie a avut colaborări cu instituții de renume precum muzee din București și din țară, biblioteci, companii importante, pentru care a organizat demonstrații și ateliere de meșteșuguri. De asemenea, în micul atelier-muzeu din Comana se creează o paletă din ce în ce mai variată de obiecte manufacturate și finisate pe echipamente istorice de tipar și legătorie, obiecte care se găsesc acum în marile librării din București și din țară. Asociația Moara de hârtie a câștigat și proiecte cu finanțare europeană, iar ideea construcției Satului meșteșugurilor a devenit realitate, datorită câștigării unui proiect finanțat de Guvernul Norvegiei. Satul meșteșugurilor, chiar dacă este deschis de doar 7 luni, a primit deja recenzii foarte bune și are toate șansele să devină ceea ce este Moara de hârtie, un loc vizitat și iubit de copii și adulți în care ai ocazia să te apropii de meșteșugurile tradiționale, să le cunoști mai bine și să le îndrăgești.

    

5. Eu știu că Satul meșteșugurilor și Moara de hârtie a împlinit vise și aici vorbesc despre porțile care li s-au deschis locuitorilor din Comana. Atunci când i-am cunoscut pe cei care lucrau acolo în timpul vizitei mele am văzut multă plăcere și mai ales devotament. Cum s-au ales oamenii care alcătuiesc inima Satului și cum reușesc să se mențină motivați?

Da, ne dorim ca cei cu care lucrăm să-și împlinească și ei visele lor. Ei sunt oameni pe care i-am simțit că vibrează într-un fel anume, în care am văzut o scânteie. Am încercat să-i descoperim pe fiecare în parte și să-i punem în valoare, oferindu-le contextul în care să-și descopere talentul și să își dea frâu liber creativității. Încă încercăm și sperăm să reușim să facem alegerile potrivite în fiecare clipă. Sunt oameni de care ne-am atașat, și pe care îi considerăm ca o familie. De aceea, ca în orice familie, îi încurajăm, îi ajutăm, îi învățăm, ca să le fie bine, căci continuarea visului nostru depinde foarte mult și de ei. Comoara unui loc sunt oamenii, iar noi ne dorim să-i avem alături pe cei mai vrednici și mai inimoși.

6. Vorbind despre visul împlinit, sunt curioasă: când Dana era mică, ce visa?

Pe-atunci, Dana visa la tihnă, bucurie, iubire pe care să le dăruiască mai departe. De multe ori, cu ochii deschiși, visa să aibă puterea de a ajuta cât mai mulți oameni.  Nu știa pe-atunci că locul în care-și va împlini visele va fi la Comana și va purta numele de Moara de hârtie sau Satul meșteșugurilor…Între timp, ea a întâlnit oamenii potriviți, care au știut să dea un sens vieții ei. Și, dintre toți, cel care a dat nume și consistență viselor ei, a fost cel fără de care nu ar fi existat nimic din povestea Moara de hârtie, soțul ei.

7. Și acum, când e mai mare, la ce mai visează Dana?

La a continua să muncească la visele de odinioară, iar Moara de hârtie și Satul meșteșugurilor din Comana sunt locurile ideale. Mica visătoare s-a transformat acum într-o visătoare profesionistă J, iar acum știe bine care-i calea și nu se mai mulțumește doar să viseze, ci se străduiește să facă mult mai mult pentru visele ei. Căci fără acțiune, visele nu înseamnă nimic.  Nu vrea să rămână datoare Vieții. A primit prea multe daruri, pe care și-a propus să le ofere fără ezitare tuturor celor care le primesc.

Dana mai visează să pună cât mai frumos în valoare și să dezvolte cât mai armonios ceea ce echipa de aici a reușit să construiască în cei cinci ani de când Moara există la Comana. Visează să aducă laolaltă oameni valoroși, care să inspire și să dăruiască din experiențele lor, să organizeze evenimente de educație pozitivă pentru copii și adulți, să transforme Moara și Satul în puncte de reper pe harta locurilor frumoase din România, să se implice din ce în ce mai mult în comunitate. De fapt, visează ca Moara și Satul să fie o punte de întâlnire între oameni și frumusețea aproape pierdută a vieții, locuri care oferă ceea ce se întâlnește mai greu în zilele noastre – un fel de educație a inimii prin meșteșuguri și artă.

Aceasta este povestea unui loc creat să bucure oamenii. Dacă nu știți ce să faceți în weekend, e o idee bună să vă faceți drum la Comana și să urcați pe dealul Dorii, ca să descoperiți Moara de hârtie și Satul Meșteșugurilor (Str. Funieru 278-280, Comana, Giurgiu). Altfel, puteți fi la curent cu noutățile dacă aruncați un ochi pe site-urile www.moaradehartie.ro și www.satulmestesugurilor.ro și abonați-vă la newsletterele lor – adică buletinele lor informative 🙂 – pentru că organizează permanent ateliere pentru copii mici și mari. 

Comentarii

S-ar putea să-ți placă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *